ISTORICUL ŞCOLII GIMNAZIALE „ACAD. H. MIHĂESCU” UDEŞTI

Sâmburii învăţământului udeştean:

Înainte de înfiinţarea şcolii ( 1863 ), sătenii se adunau la locuinţa preotului sau a vornicului satului unde învăţau a citi şi a scrie după o bucoavnă ( abecedar ) tipărită la Buda şi adusă de peste munţi, sau după cărţi bisericeşti, aşa-zisele „Călindare” tipărite de dascălul Vasile Ţintilă din Tereblecea ( 1818 ) şi de către Profirie Dimitrovici ( 1814 ).

Prin iarna anului 1818, în casa vornicului Manolache Botuşanu era o adevărată şcoală.

Tot în această perioadă umblau prin sat şi învăţători ambulanţi. Există în Udeşti şi nu numai aici un adevărat curent spre învăţătură, spre trezirea conştiinţei naţionale. În fruntea acestui curent se aflau printre alţii: catihetul Profirie Dimitrovici, fraţii Doxache, boierii George şi Alecu Hurmuzache, unii dintre ei foşti elevi ai renumitului profesorul Aron Pumnul din Cernăuţi, venit aici de la Blaj.

Şcoala Poporală din Udeşti:

Învăţământul primar din satul şi comuna Udeşti a început să se dezvolte mai cu seamă în secolul al XIX-lea. În anul 1863 a luat fiinţă „Şcoala Poporală” din Udeşti, însă din primele pagini ale „Cronicii” acestei şcoli, începută în primii ani ai existenţei ei – 1866, aflăm că prin îndemnul Înaltului Consistoriu greco-oriental bucovinean din Cernăuţi şi al Căpităniei c.r. din Suceava, a preotului paroh Vasile Popovici, al mai multor ţărani udeşteni, împreună cu dregătorii comunali care erau români, se aprobă în anul 1863 înfiinţarea şcolii din Udeşti.

Şcoala s-a ţinut într-o casă privată timp de doi ani şi jumătate ( proprietatea lui Mandache Ciubotaru ), învăţător fiind absolventul candidat Ilie Cosmiuc.

În 1866 au cumpărat de la un evreu locul ( cca. 9 prăjini ) unde acum este şcoala, şi în perioada 1866 -1867 s-a terminat construcţia şcolii.

În 1894 s-a pus la cale întemeierea unei noi clădiri școlare, pentru care au fost oarecare înțelegeri între administratorul moșiei Udești și conducătorii comunei.

În iunie 1895, cu un capital de 3000 de florini, s-a început construcția școlii, care a fost dată în funcțiune în octombrie 1895, cu un mobilier nou de 14 bănci, un dulap de cărți, două catedre și două table, în această școală învățând 230 de copii.

În anul 1899 a fost înființat Cabinetul de lectură „Unirea sub Oadeci” de către preotul Doroftei de la Stroești și a învățătorului Constantin Mleșniță din Tișăuți. Scopul societății era de luminare a poporului de la sate. Membrii fondatori: Constantin Jescu, Alecu Cimpoeșu, Vasile G. Mihăiescu, Mihai Dragoman, Leon Popovici, Constantin Gavril Griga, Gheorghe Ciubotaru, Ion Varzare, Ion Ciubotaru și Grigore Filimon.

În 15 septembrie 1918 școala și-a redeschis porțile după doi ani de inactivitate, având trei cadre didactice: Emanoil Mihăiescu, Valeria Mihăescu, Domnica Păcuraru.

Anul școlar 1919 – 1920 s-a început cu următorul corp didactic: diriginte Vlad Cosmaciuc, învățător Dimitrie Gherman, învățătoare Glicheria Bumbu, învățătoarea Eugenia Franciuc, învățător Fevronia Hladiuc, iar în 1921 a venit și Gheorghe Solomon. Cursurile erau frecventate de 245 de elevi din 366 înscriși.

În următorii ani au mai activat ca învățători Augustin Făgăraș, Maria Făgăraș, Elisabeta Cortușan, Casandra Botușan, Maria Găitan, Galafira Găitan, Olga Popovici, Eufrosina Ciubotaru, Iosefina Pavlovici și Victoria Pavlovici.

În anul școlar 1927-1928 s-au înființat două ateliere practice: unul de coșărcărie, condus de maistrul Nicolae Roșu, și unul de țesătorie, condus de maistru Maria Naharescu. În anul școlar 1931-1932 atelierul de coșărie s-a transformat în atelier de lemnărie, condus de Gheorghe Motrici, absolvent al școlii de meserii.

În anul școlar 1933-1934 găsim ca director al școlii pe Constantin Scorțaru, iar printre învățători pe Simion Donici, Adrian Mogoșciuc, Leontina Nemeș, Gheorghe Hladiuc, Gheorghe Gherine, Gavriil Munteanu și Viorica Popovici.

În anul 1935 s-a pus temelia noului local de școală, cu trei săli de învățătură, cancelarie, baie modernă cu aburi.

În anul 1959 școala îl are ca director pe Nicolae Bortă, iar din corpul didactic fac parte Oltea Bortă, Mina Cimpoeș, Ioan și Ioana Căpitan, Ecaterina și Teodor Chivu, Rahila Jeșcu, Dormidont și Ana Mogâlnițchi, Eleonora Popovici, Adriana Popovici, Nicolina Pantiuc, Lucreția și Gavriil Muntean, Silvia Platon, Olga Rotaru. Secretară era Eleonora Burac.

Cu toate dificultățile timpului, la 20 decembrie 1964 a avut loc sărbătorirea centenarului școlii din Udești, deosebit de bine organizat, sub atenta coordonare a doamnei director înv. Lucreția ( Mihăescu ) Munteanu.

Tot atunci s-a inaugurat placa comemorativă cu inscripţia „Anii 1863-1963”, moment celebrat de învăţătorii şi profesorii şcolii prin diverse expoziţii şi activităţi didactice festive relevând aspecte importante ale vieţii şcolare. Fotografii, însemnări şi articole de la eveniment, pot fi admirate în paginile „Cărţii de Aur”ce se află expusă în holul de la intrarea în şcoală.

Fiii şi fiicele satului, foşti elevi ai şcolii din Udeşti, generaţii de vârstnici răspândiţi prin toate colţurile ţării, s-au reunit atunci cu toţii pentru a celebra împreună 100 de ani de la înfiinţarea şcolii. Talentatul dirijor de la acea vreme, Olvean Diaconu, a încântat toţi oaspeţii cu vocile înălţătoare ale corului său.

În anul 1968, învăţătorul Gheorghe Ciubotaru devine noul director al şcolii şi al Căminului Cultural de-a lungul unei perioade de 6 ani, până în anul 1973 când absolventul Facultăţii de Filologie de la Bucureşti, Emil Simion, preia funcţia de director al şcolii udeştene. În acea perioadă, Direcţiunea învăţământului public judeţean ( actualul Inspectorat şcolar al Judeţului Suceava ), numea profesori calificaţi, absolvenţi ai Institutului din Suceava.
În anul 1985, la Udești, s-a dat în folosință un nou local de școală cu opt săli de clasă, un laborator, o sală de bibliotecă, cancelarie, secretariat și biroul directorului.

În anul şcolar 1989 — 1990 noul director al şcolii este prof. Gheorghe Iorgulescu, iar în următorii 2 ani conducerea şcolii este asigurată de prof. Alexandru Amăriucăi. Din anul 1994 şi până în anul 1996 şcoala udeşteană este condusă de prof. Georgeta Maftei.

Şcoala cu clasele I-VIII „Acad. H. Mihăescu” Udeşti

Din anul 1996 şcoala din Udeşti poartă numele savantului udeştean Haralambie Mihăescu şi se va numi Şcoala cu clasele I-VIII „Acad. H. Mihăescu” Udeşti. Timp de un an ( 1996-1997 ) şcoala udeşteană a fost condusă de doamna prof. Camelia Ciubotaru.

Între anii 1997 – 2001 Şcoala cu clasele I-VIII „Acad. H. Mihăescu” Udeşti a fost condusă cu măiestrie de către doamna prof. Cristina – Casandra Romaniuc, iar între anii 2001 – 2005 conducerea şcolii a fost asigurată de către domnul prof. Vasile Julinschi. Din 2005 şi până în 2012 şcoala din Udeşti a fost condusă de către doamna prof. Maria Platon.

În anul şcolar 2005 –2006 prin proiectul „Închinare către udeșteni”, în cadrul Programului de Granturi Școală – Comunitate, din Proiectul pentru Învățământul Rural, coordonat de prof. Iacob Dumitru s-a realizat și inaugurat Centrul Cultural „Unirea sub Oadeci”. Centrul cultural a devenit locul predilect pentru desfășurarea acțiunilor culturale, comemorative, organizate de școală.

Acesta este partener constant în organizarea și desfășurarea acțiunilor derulate anual la Udeşti, în cadrul edițiilor Festivalului Național de Literatură „Rezonanțe udeștene” şi la edițiile Festivalului „Obiceiuri din străbuni”.
Revista „Zadarnic șterge vremea”, a Centrului Cultural „Unirea sub Oadeci”, a obținut Premiul I la Concursul național al revistelor școlare, faza județeană, 2007.

În anul 2007 a început construcţia Grădiniţei, cu fonduri de la Guvernul României, însă lucrările au stagnat în următorii doi ani din cauza lipsei banilor, moment în care conducerea Primăriei Udeşti a decis că trebuie să ia pe cont propriu acest proiect şi astfel la începutul anului şcolar 2010 — 2011 a fost inaugurată această clădire modernă ( centrală termică, toaletă, mobilier nou ). Grădiniţa de la Udeşti a fost ridicată din temelii şi găzduieşte trei grupe de preşcolari cu o capacitate de 25 de locuri fiecare şi o sală de clasă în care funcţionează clasa pregătitoare.

De la 1 iunie 2012 la conducerea Şcolii Gimnaziale “Acad. H. Mihăescu” este numit director, prof. Marius Constantin Golea, iar din data de 14 ianuarie 2013 s-a înfiinţat postul de director adjunct al şcolii, fiind numită doamna prof. Oana – Anda Popescu.

În anul şcolar 2012 – 2013 conducerea şcolii a amenajat un Cabinet de Informatică, dotat cu videoproiector, ecran, laptop şi conexiune la Internet.
Unităţile de învăţământ subordonate Şcolii Gimnaziale „Acad. H. Mihăescu” Udeşti sunt următoarele:

Şcoala Primară Chilişeni:

În anul 1884 a luat ființă Şcoala Poporală din Chilișeni, care avea o singură clasă și un cadru didactic. Școala funcționa într-un local închiriat în sat, iar de la 1 septembrie 1887 a funcționat în local propriu. La această școală învățau copiii din sat și din satul Poieni.

Şcoala Primară Luncuşoara şi Şcoala Primară Rusii– Mănăstioara:

În 1897 se construiește un local propriu de școală cu 2 săli de clasă ( pentru satele Rușii Mănăstioara și Luncușoara ) și locuință pentru director.
În deceniul IV al secolulul XX s-a înființat școala de la Luncușoara.

Copiii de vârstă școlară au frecventat școala primară din satul Rușii Mănăstioara iar cei din clasele V-VIII și, ulterior V-X, la Școala din Reuseni.
Datorită numărului mic de elevi, începând cu anul şcolar 2013 –2014, Şcoala Primară Ruşii—Mănăstioara s-a desfinţat.

Şcoala Primară Racova:

Datorită numărului mic de școlari, școala din Racova s-a deschis abia la 1 octombrie 1916 într-un local închiriat din sat ( Racova din Vale ).

Până la această dată copiii din satul Racova frecventau Școala din Giurgești, comuna Valea Glodului. Din 1920 școala a funcționat în fostul pichet de grăniceri român.

În urma renovărilor s-au amenajat 3 săli de clasă și o cancelarie, 2 săli fiind folosite pentru clasele primare și o sală pentru grădiniță.

Şcoala Gimnazială Poieni:

Înainte de înființarea școlii din satul Poieni ( 1905 ) copiii din sat urmau școala de la Chilișeni. Învățământul din satul Poieni se desfășura până în anul 1922 în casa lui Daniel Lăcătuș, fostă prăvălie sătească. În anul 1922 a fost contruit localul propriu.

Între anii 1954-1958 s-a construit un nou local de școală cu 4 săli de clasă și cu o anexă.

Şcoala Gimnazială Plăvălari:

În anul 1884 își deschide porțile și școala din satul Plăvălari, dar în diferite localuri închiriate din sat. Numărul mare de elevi din Plăvălari și cei din satul Securiceni, a determinat construirea unui locaș propriu al școlii din Plăvălari.

Şcoala Gimnazială Reuseni:

Porțile școlii din satul Reuseni s-au deschis pe 27 octombrie ( 9 noiembrie ) 1906, funcționând cu un singur post, până la această dată copiii mergeau la școala din satul Plăvălari.

Din anul şcolar 1953 – 1954 la școala din Reuseni s-a înființat și ciclul II, clasele V-VII, aceasta ca urmare a creșterii numărului de elevi, la care s-au adăugat și absolvenții clasei a IV de la Școlile din Rușii Mănăstioara și Luncușoara.

Acest fapt a făcut ca să fie amenajată și dată în folosința școlii clădirea fostului conac moșieresc, în care s-au pregătit și pus la dispoziție învățământului 3 săli de clasă, o cancelarie și o sală pentru material didactic.

Din anul 1971 – 1972 școala de la Reuseni includea și treapta I de liceu ( clasele IX –X ), ajungând astfel la un număr total de 193 de elevi.

Şcoala Gimnazială Ştirbăţ

Școala din Știrbăț ia ființă la 1 octombrie 1890, înainte de această dată copii din sat învățau la școala din Siliștea, cât și la Liteni. În primii ani de la înființare, Școala a funcționat în fosta locuință a Ruxandei Știrbăț, din apropierea pârâului Racova, care constituia granița între Austria și România.

În anul 1909 se pune temelia actualului local, ( tip Casa Școalelor ), cu locuință aparte pentru director, construcția dispunând de 2 săli de clasă și cancelarie, care se dă în folosință în anul 1915.

Realizat de
Consilier educativ, Prof. Victoriţa COJOCARU